Lacul


Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.

Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim in luntrea mica,
Inganati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma,
Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune -
Vantu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine... Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.


~de Mihai Eminescu,1876
Tablou de Claude Monet

4 fleurs:

Suflet de curva spunea...

mda... never nu mi-a placut poezia asta , probabil pt ca nu imi place Eminescu

Dianette spunea...

De ce?Este asa frumoasa...o studiem acum in clasa a8a la scoala :)

♥MIM spunea...

Este singura poezie a lui Eminescu care imi place, sincer.:)

Only Books spunea...

Si eu tocmai am terminat de studiat poezia asta. Chiar daca e aparent simpla, versurile transmit o emotie profunda:x. Imi place!:)

Dee.

Trimiteți un comentariu